Simplu! Se poate face o analiza la un laborator specializat , contra cost, sau puteti solicita o analiza fizico-chimica gratuita realizata in laboratorul nostru.
- Primul pas este foarte important, trebuie facut un buletin de analiza a apei din put. Este ideal sa se faca analiza fizico-chimica si microbiologica a epei.
- Numarul de consumatori permanenti din casa.
- Debitul hidroforului si existenta unui vas de stocare. Acesti parametrii sunt foarte importanti atunci cand se dimensioneaza un sistem de tratarea apei care are depasiri la fier si mangan.
- Alte probleme: miros apa calda, miros apa rece, depuneri greu de curatat etc
- Pentru aceste puncte ideal este sa vina un reprezentant Clack ca sa gaseasca cea mai buna solutie
- Vizualizarea la fata locului a spatiului necesar pentru echipamente, plus remedierea altor inconveniente : presiune prea mica, filtre impuritati existente care sunt colmatate, etc.
Atunci cand apa rece prezinta miros de oua clocite, este din cauza hidrogenului sulfurat dizolvat in apa. De cele mai multe ori hidrogenul sulfurat este in asociere cu depozite de fier si mangan. In stare naturala depozitul feros este inconjurat de un rezervor de sulf , in combinatie cu alte gaze aflate sub scoarta terestra. Este o problema des intalnita la forajele de adancime. Problema se trateaza prin doua oxidari succesive ale sulfului. Prima oxidare se face natural, prin aerare, intr-un vas de stocare. A doua oxidare, se face artificial prin dozarea unui oxidant in apa.
Nu exista niciun dubiu, ca in cele mai multe cazuri un put de mare adancime ofera o apa mult mai curata decat un put la mica adancime. Totusi , un inconvenient major la puturile adanci este costul de executie foarte mare si problemele care apar in apa scoasa de la mare adancime: sulf , amoniac, fier si mangan. Intr-adevar duritatea este mai mica, dar tot este nevoie de dedurizator, bacteriile, nitratii si nitritii lipsesc (daca putul a fost forat corect). La puturile de mica adancime , cu un cost de executie mica apar urmatoarele probleme: duritatea foarte mare, bacterii, nitrate si nitriti, amoniu, materie organica, fier si mangan. Nici o firma de forat puturi nu poate garanta calitatea apei in functie de adancime. Oricat de adanc este putul, tot este nevoie de o minima tratare, pentru siguranta.
Bacteriile sunt foarte des intalnite la puturile de mica adancime, mai ales in zone unde nu este canalizare si predomina fosele septice. O sterilizare eficienta se face cu lampa UV. Este obligatorie o dezinfectare in prealabil a instalatiei din toata casa. La puturile de mare adancime, prezenta bacteriilor este din mai multe posibile cauze: – Executie defectuoasa a forajului. Apa din panzele superioare, contaminata cu bacterii, se infiltreaza in apa curata de adancime. – vicii de prelevare. Proba de analiza nu s-a prelevat intr-un recipient steril – Contaminarea cu bacterii a instalatiei de tevi din casa sau a vasului de stocare. In toate aceste cazuri problema se trateaza cu Lampa Uv sau cu dozarea de hipoclorit in doze foarte mici direct in conducta principala. Avantajul dozarii de clor este mentinerea in permanenta a sterilitatii pe intreaga instalatie, de la hidrofor pana la robinet.
Rasina de dedurizare este un un polimer sintetic, capabil sa retina selectiv ionii de calciu si magneziu. Tehnic este denumita “rasina schimbatoare de ioni”.
Rasina de dedurizare se prezinta ca o sfera, de culoare galben auriu atunci cand este curata, sau brun-rosiatic cand este acoperita de fier si mangan. In functie de producator, are diametrul de 0,5- 1 mm. Este foarte important, in cazul dedurizatoarelor, sa fie alese corect cosurile inferioare si superioare, astfel incat rasina de dedurizare sa nu scape prin fantele cosului, in timpul spalarii. Atunci cand este incarcata cu calcar, rasina de dedurizare se regenereaza cu o solutie de saramaura saturata. Indiferent de producator, 1 litru de rasina de dedurizare are nevoie de 0,12 kg sare pentru a se regenera corect. Daca folosim o cantitate mai mare de sare, este risipa. Atunci cand saramura intra in contact cu rasina, ionii de calciu si magneziu se dezlipesc si sunt atrenati catre drenaj. In locul lor se lipesc ionii de clorura de natriu (sare de bucatarie). Intregul pat de rasina este regenerat atunci cand tot calcarul a fost drenat la canalizare. Dupa ce rasina de dedurizare a fost regenerata, urmeaza circuitul invers. Ionii de calciu si magneziu se lipesc de rasina, dezlipind sarea care este antrenata catre bateria chiuvetei. Din aceasta cauza, apa complet dedurizata are gust usor salciu. Cu cat duritatea apei brute este mai mare, cu atat apa dedurizataAi?? are gust mai sarat.